03.08.2023
Stimate domnule Prim-Ministru Marcel Ciolacu,
Creditul fiscal instituit în anul 2004 și îmbunătățit succesiv în ultimii ani de oameni politici responsabili a permis dezvoltarea sustenabilă a domeniului nonguvernamental în România. Ultima modificare reprezentată de introducerea D177, salutată de întreg mediul ONG, a fost făcută chiar în anul 2022. Creditul fiscal permite companiilor să direcționeze către organizații nonguvernamentale sume din impozitul pe profit/venit datorate statului. Sponsorizările susțin financiar intervențiile vitale ale organizațiilor, în domenii precum asistență socială, educație, protecția mediului, sănătate, cultură etc.
În acest moment, sponsorizarea nu este un simplu instrument de finanțare a sectorului nonprofit, ci asigură spațiul de intersecție în care statul, sectorul de afaceri și organizațiile neguvernamentale lucrează împreună pentru binele comunității. Acest echilibru trebuie păstrat și încurajat pentru că și-a dovedit eficiența excepțională în ultimii ani, cu precădere în perioada de pandemie Covid și a războiului din Ucraina.
În forma actuală a Codului Fiscal, Statul direcționează către sector o medie anuală de 0,15% din PIB. În 2020, acest procent reprezenta 1,8 miliarde de lei.
Un proiect de Ordonanță apărut recent în presă conține două prevederi care anulează mecanismele actuale de sponsorizare și lasă fără finanțare domeniul nonguvernamental, cu peste 100.000 de angajați și milioane de beneficiari.
Propunerile Guvernului pun în pericol un sistem care și-a dovedit eficiența timp de 2 decenii.
Față de această măsură ne exprimăm consternarea și vă solicităm să o abandonați cât mai repede. Cerem Guvernului să elimine din textul viitoarei Ordonanțe orice prevedere menită a schimba prevederile actuale ale Codului Fiscal în ceea ce privește tema acordării de sponsorizări.
Efectele acestor măsuri, în cazul în care s-ar adopta așa cum preconizează proiectul de OUG, vor duce la:
- eliminarea posibilității antreprenorilor locali de a contribui la ameliorarea situației comunităților în care funcționează;
- descurajarea sectorului de afaceri de a mai participa în acțiuni de construcție comunitară;
- restrângerea substanțială a programelor de intervenție ale organizațiilor din domeniile socio-medical și educație care, în acest moment, sunt complementare sau chiar suplinesc serviciul public (de exemplu, excluderea bolnavilor de cancer și boli incurabile de la servicii de îngrijire paliativă, întreruperea proiectelor de modernizare și construire din sistemul de sănătate,
- reducerea programelor care adresează abandonul școlar, prevenirea segregării în școală, diminuarea acoperirii serviciilor de sprijin și asistență pentru copii, vârstnici, persoane cu dizabilități etc).
În prezent, organizațiile nonguvernamentale reprezintă aproximativ 45% dintre furnizorii acreditați de servicii sociale. Vorbim de beneficiari (copii, adulți, vârstnici) pentru care intervenția sectorului este singura formă de sprijin pe care o primesc, iar statul nu are capacitatea și resursa umană să suplinească eforturile sectorului ONG.
Prevederile privind sponsorizarea din Codul Fiscal, cu abordare de tip credit fiscal, au făcut funcțională și eficientă Legea 32/1994 – Legea Sponsorizării – care în primul ei deceniu nu și-a putut produce efectele dorite tocmai pentru ca facilitățile fiscale nu erau adecvate și de substanță, ci insignifiante. Prevederile treptat îmbunătățite în Codul Fiscal, culminând cu prevederea direcționării din impozitul pe profit al companiilor (reglementată anul trecut), sunt instrumente extraordinare și model de bune practici pentru alte state, generate de oameni de stat vizionari, care au înțeles că organizațiile pot juca rolul de parteneri în susținerea și protejarea celor mai vulnerabile persoane din societate.
Vedem organizații care nu doar că folosesc cu responsabilitate și eficiență finanțările din sponsorizări, ci le și sporesc astfel încât să ajute mult mai mulți oameni și să își crească impactul.
Redăm doar câteva exemple de organizații care suplinesc lipsa statului în domenii cheie din România:
- HOSPICE Casa Speranței este cea mai mare fundație medicală din România și singura entitate care oferă servicii paliative complete, în condițiile în care majoritatea serviciilor sunt oferite doar de fundații, iar acoperirea totală a nevoii naționale este de 18,71%. HOSPICE Casa Speranței a acordat, în mod gratuit, servicii de paliație pentru 45.000 pacienți și peste 100.000 membri ai familiilor lor, și a instruit peste 32.000 profesioniști din România, Europa de Est și fostele state sovietice.
- Dăruiește Viață îmbunătățește infrastructura medicală din România, a refăcut secții și departamente de oncologie, precum și secții de terapie intensivă și secții de COVID-19. De asemenea, muncește pentru creșterea capacității sistemului public de sănătate în domeniul hemato-oncologiei, dar și în reacția statului la situații de criză. Organizația construiește primul spital public din sponsorizări și donații, primul spital public construit în ultimii 30 de ani în România.
- Salvați Copiii a ajuns la peste 3,3 milioane de copii din toată țara, prin programe de educație, sănătate sau de protecție împotriva bullying-ului, violenței sau în sprijinul copiilor rămași singuri acasă în urma migrației economice a părinților. Organizația participă la elaborarea de politici publice și propuneri legislative pentru protecția drepturilor copilului, unde menționăm introducerea interdicției pedepsei corporale asupra copiilor în legea 272.
- Fundația World Vision România a reușit, exclusiv prin sponsorizări, să construiască un program național de educație timpurie și educație parentală, care deservește până la 450.000 beneficiari la nivel național în 3 ani de implementare și un program pe termen lung de servicii integrate pentru 3.000.000 de copii și adolescenți.
- 2.440.000 beneficiari ai asistenței umanitare furnizată de Crucea Roșie Română vor fi afectați de diminuarea oportunităților de finanțare destinate activităților curente (Banca de Alimente, Centrele EGAL, Caravana de Sănătate, Servicii de Ambulanță și de Prim Ajutor)
- Fundația Hope and Homes for Children este unul dintre cei mai mari susținători ai procesului de dezinstituționalizare în România, proces asumat ca fiind o prioritate națională. Din 1998 și până în prezent, Hope and Homes a contribuit în mod direct sau indirect la închiderea a 66 de centre de plasament și a dezvoltat 123 de case familiale, cu peste 7.000 de copii scoși din orfelinate și aproximativ 1.850 reintegrați în familia naturală sau extinsă. În 25 de ani, Fundația a prevenit instituționalizarea a peste 40.000 de copii.
Pe lângă cele câteva menționate, sunt alte mii de organizații care muncesc pentru binele oamenilor și al comunităților locale în care trăim.
Aceste măsuri vor avea efecte grave asupra beneficiarilor tuturor organizațiilor neguvernamentale din România. Pacienți care nu vor mai avea acces la aceleași servicii decente de sănătate, copii pentru care șansa la educație va deveni un vis îndepărtat, păduri care vor fi din ce în ce mai amenințate și lipsite de protecție, bătrâni care nu vor mai avea parte de o bătrânețe demnă.
Privim către un scenariu dureros și brutal, care va afecta și dezvoltarea sectorului nonguvernamental, într-o perioadă atât de vulnerabilă pentru întreaga societate.
Nu este niciun motiv pentru care Codul Fiscal ar trebui modificat în privința dispozițiilor privind sponsorizarea, deoarece ele aduc multe beneficii prețioase în forma în care sunt acum. Legea actuală produce efecte la care Statul, de unul singur, n-ar putea ajunge la fel de repede, la fel de eficient, la fel de bine.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, vă solicităm, Domnule Prim-Ministru, renunțarea de urgență la prevederile introduse în proiectul de Ordonanță cu privire la modificarea tratamentului fiscal al sponsorizarilor.